Prosumator la a doua iarnă: cât din energia produsă folosești și ce faci cu surplusul

În august, aplicația de monitorizare arăta 800 de kilowați-oră produși și o factură de 93 de lei. În decembrie, aceeași instalație a dat 200 de kilowați-oră, iar factura a urcat la 432 de lei. Panourile nu s-au defectat, nimeni nu a schimbat tariful. S-a schimbat doar raportul dintre ce produce sistemul și ce consumă casa, exact în luna în care raportul contează cel mai mult.

Pentru cine intră în a doua iarnă ca prosumator, octombrie e luna în care cifrele încep să se întoarcă. Luăm un sistem de 5 kWp montat pe o casă din zona centrală a României, cu o producție anuală de 6.000 de kilowați-oră și un consum casnic de 4.800, și urmărim ce se întâmplă lună cu lună. Toate valorile sunt estimări. Producția reală depinde de orientarea și înclinarea panourilor, de umbrire, de zona de radiație și de anul meteorologic, iar modul de regularizare depinde de contractul semnat cu furnizorul.

Autoconsumul, cifra care decide amortizarea

Autoconsumul este procentul din energia produsă de panouri care se consumă pe loc, în casă, în momentul în care e produsă, fără să treacă prin rețea. Un autoconsum de 38% înseamnă că din 100 de kilowați-oră generați, 38 intră direct în consumatorii casei, iar 62 se injectează în rețea. Kilowatul-oră autoconsumat valorează cât prețul complet al energiei cumpărate, cu tot cu tarife de rețea și taxe, în timp ce kilowatul-oră injectat valorează mult mai puțin.

Aici se joacă toată economia unui sistem fotovoltaic. Doi vecini cu instalații identice de 5 kWp, cu aceeași producție de 6.000 de kilowați-oră pe an, pot avea facturi anuale care diferă cu 1.500 de lei, fără ca niciunul să fi făcut ceva greșit la montaj. Diferența vine din ora la care pornesc mașina de spălat, din existența unui boiler electric și din faptul că unul e acasă la prânz, iar celălalt la birou. Un calculator de rentabilitate pentru panouri fotovoltaice cere această cifră exact pentru că fără ea proiecția de amortizare e fantezie.

De ce producția nu e egală pe tot anul

Un sistem de 5 kWp în România produce între 5.700 și 6.300 de kilowați-oră pe an, dar distribuția lunară e puternic asimetrică. În iulie, soarele stă pe cer aproape 16 ore și cade pe panou aproape perpendicular. În decembrie are 8 ore și 40 de minute și cade într-un unghi oblic, prin atmosferă groasă, deseori prin ceață sau prin strat de nori jos. Raportul dintre luna cea mai bună și cea mai slabă e de 4 la 1.

Consumul casnic merge exact invers. Decembrie și ianuarie aduc iluminat de la ora 16:30, pompe de circulație care lucrează continuu, uscător de rufe folosit în casă pentru că nu se mai usucă afară, și un bucătărit mai intens. Vara, consumul scade cu o treime, cu excepția caselor cu aer condiționat.

Citește coloana de autoconsum, nu pe cea de producție. În iulie, luna cu producția maximă, autoconsumul e de 225 din 800 de kilowați-oră, adică 28%. În ianuarie, luna cu producția minimă, e de 140 din 210, adică 67%. Procentual, iarna e mult mai eficientă. În valoare absolută, vara aduce mai mult. Media anuală: 2.260 din 6.000, adică 37,7%, o cifră tipică pentru o casă fără baterie și fără automatizări.

Exemplu de calcul pe o lună de iarnă

Decembrie, cu tariful de 1,30 lei pe kilowat-oră la factura completă, din care aproximativ 0,70 lei reprezintă componenta de energie și 0,60 lei tarifele de rețea, acciza și contribuțiile.

Producție 200 kWh, consum 500 kWh. Din producție, 130 kWh se consumă pe loc, deci pentru ei nu se plătește nimic. Rămân 70 kWh injectați în rețea și 370 kWh luați din rețea.

Varianta fără surplus reportat din lunile anterioare: cei 70 kWh injectați compensează cantitativ 70 kWh luați, pentru care se plătesc doar tarifele de rețea, 70 × 0,60 = 42 de lei. Restul, 300 kWh, se plătesc integral: 300 × 1,30 = 390 de lei. Total factură: 432 de lei.

Varianta cu surplus reportat din vară, situația reală a unui prosumator care a injectat 3.000 de kilowați-oră între aprilie și septembrie: toți cei 370 kWh luați din rețea se compensează cantitativ, deci se plătesc doar tarifele, 370 × 0,60 = 222 de lei. Diferența între cele două variante, pentru exact aceeași lună și exact același consum, e de 210 lei.

Mecanismul reportării surplusului e partea pe care cei mai mulți prosumatori o înțeleg abia în a doua iarnă, iar structura completă a facturii, cu toate componentele care se plătesc și cele care nu, se poate desface cu un calculator de factură la energie electrică.

Aceeași socoteală pe o lună de vară

Iulie, aceleași tarife. Producție 800 kWh, consum 380 kWh. Autoconsum 225 kWh, injectat 575 kWh, luat din rețea 155 kWh.

Cei 155 kWh luați din rețea se compensează integral cantitativ, deci se plătesc doar tarifele de rețea: 155 × 0,60 = 93 de lei. Surplusul necompensat în această lună, 575 − 155 = 420 kWh, se reportează în contul prosumatorului și rămâne disponibil pentru compensare în lunile următoare, în limita de timp prevăzută în contract.

Observă asimetria. În iulie, 800 de kilowați-oră produși aduc o factură de 93 de lei. În decembrie, 200 de kilowați-oră produși aduc 222 de lei, chiar și cu surplus reportat. Raportul dintre cele două facturi nu e proporțional cu raportul producțiilor, pentru că între ele se interpune consumul, care crește exact când producția scade.

Bilanțul anual și ce rămâne de plătit

Calculul pe tot anul, pas cu pas. Fără panouri, factura ar fi: 4.800 × 1,30 = 6.240 de lei.

Cu panouri: cei 2.260 kWh autoconsumați nu costă nimic, deci dispar complet din factură. Cei 2.540 kWh luați din rețea se compensează cantitativ, fiindcă surplusul injectat de 3.740 kWh îi acoperă integral, deci pentru ei se plătesc doar tarifele: 2.540 × 0,60 = 1.524 de lei. Surplusul rămas necompensat la finalul perioadei de regularizare, 3.740 − 2.540 = 1.200 kWh, se plătește de furnizor la prețul de preluare, aproximativ 0,45 lei pe kilowat-oră: 1.200 × 0,45 = 540 de lei încasați.

Factură netă anuală: 1.524 − 540 = 984 de lei, plus abonamentul. Economie față de situația fără panouri: 6.240 − 984 = 5.256 de lei pe an.

Pentru o investiție de 30.000 de lei într-un sistem de 5 kWp cu montaj, invertor și structură, amortizarea iese la 30.000 : 5.256 = 5,7 ani. Cu o subvenție de 20.000 de lei prin programele de sprijin, investiția netă scade la 10.000 de lei și amortizarea la 1,9 ani. Cifrele pe diferite dimensionări și scenarii de preț sunt detaliate în analiza despre costul și amortizarea panourilor fotovoltaice în România.

Ce se schimbă dacă intră o pompă de căldură

O pompă de căldură aer-apă pentru o casă de 140 mp adaugă în jur de 4.500 de kilowați-oră pe an la consumul electric, concentrați între noiembrie și martie. Consumul total urcă de la 4.800 la 9.300 de kilowați-oră pe an, iar producția rămâne 6.000.

Autoconsumul crește, fiindcă apare un consumator mare care poate absorbi producția de prânz: de la 2.260 la aproximativ 2.400 de kilowați-oră, adică 40% din producție. Creșterea e însă mică, și motivul e simplu: pompa consumă cel mai mult în decembrie și ianuarie, când panourile dau 200 de kilowați-oră pe lună. Nu ai ce autoconsuma.

Recalculăm. Injectat: 6.000 − 2.400 = 3.600 kWh. Luat din rețea: 9.300 − 2.400 = 6.900 kWh. Compensarea cantitativă acoperă doar 3.600 din cei 6.900, deci: 3.600 × 0,60 = 2.160 de lei pentru partea compensată, plus 3.300 × 1,30 = 4.290 de lei pentru partea necompensată. Factură: 6.450 de lei. Fără panouri, aceeași casă ar plăti 9.300 × 1,30 = 12.090 de lei. Economie: 5.640 de lei pe an.

Economia în lei crește ușor, de la 5.256 la 5.640, dar dispare complet surplusul vândut, iar factura de iarnă devine semnificativă. Comparația între cele două investiții, pe aceeași casă și același buget, e făcută în articolul despre panouri fotovoltaice sau pompă de căldură, iar necesarul de energie pentru încălzire se poate estima separat cu un calculator de consum de energie termică. Pentru partea de amortizare a pompei, cu randamentele sezoniere reale și nu cu cele de catalog, există un calculator de amortizare pentru pompa de căldură.

Cum crești autoconsumul fără să cumperi baterie

Bateria rezolvă problema, dar la 12.000 până la 18.000 de lei pentru 10 kWh utili, iar amortizarea ei depinde de diferența dintre prețul de cumpărare și cel de preluare. Înainte de ea, există măsuri care mută procentul cu 10 până la 15 puncte, fără investiție mare.

• Mutarea consumurilor mari la prânz: mașina de spălat, mașina de spălat vase și uscătorul pornite între 11:00 și 15:00, cu temporizatorul propriu al aparatului. Trei cicluri pe săptămână mutate înseamnă aproximativ 300 de kilowați-oră pe an trecuți din rețea în autoconsum.
• Boiler electric cu rezistență comandată de surplus: un releu care pornește rezistența când invertorul injectează peste un prag absoarbe 1.500 până la 2.500 de kilowați-oră pe an, cu apă caldă pe gratis în sezonul cald.
• Încărcarea mașinii electrice ziua, nu noaptea: o mașină care face 12.000 km pe an consumă aproximativ 2.200 de kilowați-oră, iar mutarea lor în intervalul de producție poate dubla autoconsumul unei case obișnuite.
• Pompa de circulație și recircularea apei calde pe program: funcționare în intervalul de producție, nu continuu.
• Eliminarea consumului de fond: aparatele în standby și echipamentele vechi din bucătărie consumă constant, inclusiv noaptea, când panourile nu dau nimic. Identificarea lor e tratată în materialul despre aparatele cu consum mare din factura de curent.

Contractul cu furnizorul contează mai mult decât panourile

Doi prosumatori cu aceeași instalație și același consum pot avea facturi diferite doar din contract. Variabilele care fac diferența sunt prețul de preluare a surplusului, perioada în care surplusul reportat rămâne valabil, modul de regularizare, lunar sau anual, și dacă furnizorul aplică tarife diferențiate pe intervale orare.

Prețul de preluare se poate muta între 0,30 și 0,55 de lei pe kilowat-oră între oferte, ceea ce pe 1.200 de kilowați-oră de excedent anual înseamnă o diferență de 300 de lei. Perioada de valabilitate a surplusului reportat e la fel de importantă: dacă expiră la finalul anului calendaristic, surplusul din vară nu mai acoperă iarna următoare, și tot calculul de mai sus se schimbă. Ofertele se compară pe aceleași cantități, cu un comparator de oferte de energie electrică, nu pe prețul afișat în reclamă.

Amortizarea unui sistem fotovoltaic nu se joacă pe cât produce. Se joacă pe cât din ce produce ajunge direct în consumatorii casei, iar restul e o chestiune de contract.

Întrebări frecvente

Ce autoconsum are o casă obișnuită cu panouri fotovoltaice?

Între 25% și 40% din producție, pentru o gospodărie fără baterie și fără automatizări, cu oamenii plecați la muncă în timpul zilei. Procentul urcă la 45% până la 55% dacă există un boiler electric comandat de surplus sau o mașină electrică încărcată ziua, și la 65% până la 75% cu o baterie de 10 kWh. Procentul se citește pe an întreg, fiindcă iarna e mai mare și vara mai mic.

Cât produce un sistem de 5 kWp în decembrie?

Între 150 și 220 de kilowați-oră pe lună, în funcție de zonă, de orientare și de numărul de zile cu cer acoperit. Asta reprezintă aproximativ un sfert din producția unei luni de vară. Zăpada depusă pe panouri poate reduce producția la zero pentru câteva zile, până la topire, iar panourile montate la înclinație mică se autocurăță mai greu.

Ce se întâmplă cu surplusul injectat în rețea?

Se înregistrează ca o cantitate în contul prosumatorului și compensează cantitativ energia luată din rețea, pe componenta de energie. Surplusul care rămâne necompensat la finalul perioadei de regularizare se plătește de furnizor la un preț de preluare stabilit în contract, mai mic decât prețul de vânzare. Tarifele de rețea și taxele se plătesc pentru fiecare kilowat-oră luat din rețea, inclusiv pentru cei compensați.

Merită o baterie pentru un sistem de 5 kWp?

Depinde de diferența dintre prețul la care cumperi energia și cel la care ți se preia surplusul. Cu un preț de cumpărare de 1,30 lei și unul de preluare de 0,45 lei, fiecare kilowat-oră trecut prin baterie în loc de rețea aduce un câștig de aproximativ 0,85 de lei. O baterie de 10 kWh care face 250 de cicluri utile pe an mută în jur de 2.000 de kilowați-oră, deci 1.700 de lei pe an, iar la un preț de 15.000 de lei amortizarea iese în jur de 9 ani, aproape de durata de viață a bateriei. Calculul se reface la fiecare schimbare de tarif sau de preț de preluare.