Estimează consumul anual de energie termică al locuinței tale, în funcție de suprafață și nivelul de izolare, plus costul anual echivalent în gaz natural.

Diferența de consum între o casă bine izolată și una veche, neizolată, poate ajunge la un factor de 3-4 pentru aceeași suprafață. O casă nouă, construită conform normativelor termice actuale, consumă orientativ 60 kWh/m² pe an, în timp ce o casă veche fără izolație poate depăși 200 kWh/m²/an. Investiția în izolarea termică (termosistem la fațadă, tâmplărie performantă, izolarea podului) se recuperează, de regulă, în câțiva ani prin economia la factura de încălzire, vezi și calculatorul dedicat pentru perioada de recuperare a investiției în izolație.
Pentru o locuință de 100 m², cu izolare medie (100 kWh/m²/an), consumul anual estimat este 100 × 100 = 10.000 kWh, echivalentul a aproximativ 1.075 metri cubi de gaz natural (10.000 / 9,3). La un tarif de referință pe metru cub, costul anual de încălzire poate fi estimat direct din acest consum. Pentru aceeași suprafață, dar la o casă veche neizolată (220 kWh/m²/an), consumul urcă la 22.000 kWh, mai mult decât dublu, ilustrând clar impactul financiar direct al izolației termice.
O casă orientată spre sud, cu ferestre mari orientate spre soare, beneficiază de un aport solar gratuit semnificativ, reducând necesarul de încălzire față de o casă similară orientată spre nord.
Fiecare persoană generează căldură corporală și utilizează apă caldă, influențând consumul total; temperatura setată constant la 24°C în loc de 20°C poate crește consumul cu 20-30%.
Un centrală termică veche, cu randament scăzut, consumă mai mult combustibil pentru aceeași cantitate de căldură livrată comparativ cu o centrală în condensație modernă, eficientă.
Măsuri simple, cu cost redus, pot reduce consumul de energie termică fără o investiție majoră în izolație: etanșarea rosturilor de la ferestre și uși, folosirea perdelelor groase noaptea pentru a reține căldura, reducerea temperaturii setate cu 1-2 grade (fiecare grad economisit reduce consumul cu aproximativ 5-7%), și aerisirea scurtă și intensă (5-10 minute) în loc de menținerea ferestrelor întredeschise timp îndelungat, care răcește excesiv pereții și crește consumul ulterior pentru reîncălzire.
Consumul de energie termică estimat aici, exprimat în kWh, e util pentru a compara costurile reale între diferite surse de încălzire, deoarece prețul pe kWh diferă mult de la un combustibil la altul. Gazul natural rămâne, în general, printre cele mai ieftine soluții per kWh util în zonele cu rețea de distribuție, motiv pentru care e folosit ca referință în acest calculator. Energia electrică, folosită direct în centrale electrice sau convectoare, costă de regulă semnificativ mai mult per kWh decât gazul, deși poate deveni competitivă atunci când e combinată cu o pompă de căldură, care produce 3-4 kWh de căldură pentru fiecare kWh electric consumat datorită principiului de funcționare prin transfer termic, nu prin generare directă. Lemnele de foc și peleții rămân o opțiune economică în zonele fără gaz, dar necesită spațiu de depozitare și alimentare manuală sau semi-automată a sistemului. Compararea corectă a costurilor anuale între aceste soluții ar trebui să pornească mereu de la același consum termic estimat, nu doar de la prețul aparent al combustibilului.
Estimarea din acest calculator oferă o bază de comparație utilă, dar factura reală de la sfârșitul sezonului depinde de variabile greu de standardizat. O iarnă mai geroasă decât media multianuală crește consumul peste estimare, indiferent de cât de bine e izolată casa, la fel cum o iarnă blândă îl reduce. Programul de ocupare a locuinței contează la fel de mult: o casă încălzită constant, inclusiv în orele în care nimeni nu e acasă, consumă vizibil mai mult decât una unde temperatura scade cu câteva grade pe timpul zilei, printr-un termostat programabil. Etanșeitatea reală a tâmplăriei, starea izolației la rosturile dintre tocuri și pereți, precum și eventualele punți termice nereparate (balcoane neizolate, colțuri de fațadă) pot adăuga un consum suplimentar care nu apare într-un calcul teoretic bazat doar pe suprafață și nivel general de izolare. De aceea, cifrele din acest calculator trebuie tratate ca punct de plecare pentru bugetare, nu ca o predicție exactă a facturii viitoare.