Sari la o secțiune9
- Indicele de masă corporală (IMC): ce arată, de fapt
- Risc cardiovascular SCORE2: o estimare pe 10 ani
- FINDRISC: testul de 2 minute pentru riscul de diabet
- Ce au în comun aceste trei teste
- De ce contează completarea corectă a datelor
- Când un rezultat „normal” nu înseamnă absența oricărui risc
- Ce faci după un rezultat cu risc crescut
- Cum se completează reciproc cele trei teste
- Întrebări frecvente
IMC, riscul cardiovascular și riscul de diabet sunt trei dintre cei mai căutați indicatori de sănătate pe internet, dar puțini oameni știu exact ce măsoară fiecare, cât de fiabil este și, mai ales, ce NU pot spune aceste teste despre starea ta reală de sănătate. Iată o privire clară asupra fiecăruia.
Indicele de masă corporală (IMC): ce arată, de fapt
IMC-ul este raportul dintre greutate (în kilograme) și pătratul înălțimii (în metri), o formulă simplă dezvoltată în secolul al XIX-lea pentru statistici populaționale, nu pentru diagnosticul individual. Valorile de referință folosite azi (sub 18,5 subponderal, 18,5-24,9 normal, 25-29,9 supraponderal, peste 30 obezitate) sunt utile ca reper general, dar au limite importante.
Cea mai frecventă critică adusă IMC-ului: nu distinge între masa musculară și masa grasă. Un sportiv cu masă musculară dezvoltată poate avea un IMC în zona „supraponderal” fără să aibă exces de grăsime corporală, în timp ce o persoană sedentară cu masă musculară redusă poate avea un IMC „normal” și, totuși, un procent de grăsime corporală ridicat. IMC-ul rămâne util ca instrument de triaj rapid la nivel de populație, nu ca diagnostic individual definitiv.
Risc cardiovascular SCORE2: o estimare pe 10 ani
Algoritmul SCORE2, dezvoltat de Societatea Europeană de Cardiologie, estimează riscul de a suferi un eveniment cardiovascular major (infarct, accident vascular cerebral) în următorii 10 ani, pe baza unor factori măsurabili: vârstă, sex, statutul de fumător, tensiunea arterială sistolică și nivelul colesterolului total și HDL.
Spre deosebire de IMC, SCORE2 este calibrat regional, ținând cont de riscul cardiovascular diferit între țările Europei, ceea ce îl face relevant specific pentru populația din România, încadrată într-o categorie de risc distinctă față de, de exemplu, țările nordice. Rezultatul se exprimă ca procent (de exemplu, „5% risc pe 10 ani”), încadrat apoi în categorii de risc: scăzut-moderat, ridicat sau foarte ridicat, în funcție de vârstă și valoarea procentuală obținută.
Important de reținut: SCORE2 estimează riscul pentru persoane fără boală cardiovasculară deja diagnosticată și fără diabet, folosit ca instrument de prevenție primară, nu ca test de diagnostic pentru cineva cu simptome active.
FINDRISC: testul de 2 minute pentru riscul de diabet
FINDRISC (Finnish Diabetes Risk Score) este un chestionar dezvoltat în Finlanda, validat ulterior pe populații diverse, care estimează riscul de a dezvolta diabet de tip 2 în următorii 10 ani, fără să necesite nicio analiză de sânge. Se bazează pe opt întrebări: vârstă, IMC, circumferința taliei, activitate fizică, obiceiuri alimentare (consum de legume/fructe), istoric de tratament pentru tensiune arterială crescută, istoric personal de glicemie crescută și istoric familial de diabet.
Scorul total, între 0 și 26 de puncte, se încadrează în categorii de risc: scăzut, ușor crescut, moderat, ridicat sau foarte ridicat. Un scor peste 15 puncte indică, orientativ, o probabilitate semnificativă de a dezvolta diabet de tip 2 în absența unor schimbări de stil de viață, și justifică, de regulă, o discuție cu medicul de familie despre o glicemie de control.
Ce au în comun aceste trei teste
| Test | Ce estimează | Ce NU face |
|---|---|---|
| IMC | Raport greutate/înălțime, reper general | Nu distinge masă musculară de grăsime |
| SCORE2 | Risc cardiovascular pe 10 ani | Nu diagnostichează o boală existentă |
| FINDRISC | Risc de diabet tip 2 pe 10 ani | Nu înlocuiește o glicemie măsurată |
Toate trei sunt instrumente de screening, nu de diagnostic. Rolul lor este să identifice persoanele care ar beneficia de o evaluare medicală mai amănunțită, nu să confirme sau să excludă o boală. Un rezultat „risc crescut” la oricare dintre ele înseamnă „discută cu medicul tău”, nu „ai boala respectivă”.
De ce contează completarea corectă a datelor
Toate cele trei teste depind direct de acuratețea datelor introduse. O circumferință a taliei măsurată incorect, un IMC calculat cu o înălțime greșită sau o tensiune arterială introdusă din memorie, nu dintr-o măsurătoare recentă, pot distorsiona semnificativ rezultatul. Pentru un rezultat cât mai relevant, măsoară-te dimineața, la aceeași oră, cu instrumente calibrate, și folosește valori recente ale tensiunii sau colesterolului, nu estimări vechi de ani de zile.
Când un rezultat „normal” nu înseamnă absența oricărui risc
O capcană frecventă este interpretarea unui rezultat „în limite normale” ca o garanție totală de sănătate. Toate trei testele au o sensibilitate limitată: pot rata persoane cu risc real dar cu factori măsurați aparent normali, mai ales dacă există factori de risc neincluși în formulă (stres cronic, calitatea somnului, anumite predispoziții genetice specifice, markeri sanguini mai avansați). Un rezultat favorabil e un semnal bun, dar nu înlocuiește controalele medicale periodice recomandate pentru vârsta și profilul tău de risc.
Ce faci după un rezultat cu risc crescut
Indiferent care dintre cele trei teste arată un risc crescut, pasul următor rațional este o discuție cu medicul de familie, nu o schimbare radicală și bruscă de stil de viață fără îndrumare. Medicul poate recomanda analize suplimentare (profil lipidic complet, glicemie à jeun, hemoglobină glicozilată pentru diabet, EKG sau alte investigații cardiovasculare), care oferă o imagine mult mai precisă decât orice calculator online, oricât de bine calibrat ar fi acesta.
Cum se completează reciproc cele trei teste
Deși par independente, cele trei teste sunt legate: obezitatea (reflectată parțial de IMC) este un factor de risc atât pentru bolile cardiovasculare, cât și pentru diabetul de tip 2, iar diabetul netratat crește, la rândul lui, riscul cardiovascular pe termen lung. Din acest motiv, mulți medici recomandă privirea celor trei rezultate împreună, nu izolat: o persoană cu IMC ușor crescut, risc cardiovascular moderat și scor FINDRISC ridicat are un profil de risc metabolic global care justifică o intervenție mai fermă asupra stilului de viață decât ar sugera oricare test luat separat.
Modificările de stil de viață care reduc riscul la toate trei testele simultan sunt, de altfel, remarcabil de asemănătoare: activitate fizică regulată, reducerea grăsimilor saturate și a zahărului adăugat, creșterea consumului de legume și fibre, și, acolo unde e cazul, renunțarea la fumat. Nu există o dietă sau un plan de mișcare separat pentru „riscul cardiovascular” față de „riscul de diabet”, pentru că factorii care influențează unul îl influențează, în mare măsură, și pe celălalt.