Calculează economia anuală la factura de încălzire și perioada de recuperare a investiției într-un termosistem de izolație termică a fațadei.

Un termosistem bine executat (polistiren expandat sau vată minerală, 10-15 cm grosime) poate reduce consumul de energie termică al unei case vechi cu 40-60%. Costul investiției variază cu tipul materialului și complexitatea fațadei, dar perioada de recuperare este, de regulă, între 5 și 12 ani, în funcție de cât de slab izolată era casa inițial și de evoluția prețurilor la energie. Dincolo de economia financiară, izolarea crește semnificativ confortul termic (vara și iarna) și valoarea de piață a locuinței.
Pentru o fațadă de 180 m², la un cost de 220 lei/m², investiția totală în izolație este 180 × 220 = 39.600 lei. Dacă izolarea reduce consumul de la 150 la 70 kWh/m²/an, pentru o suprafață utilă de 120 m², economia anuală de energie este 120 × (150 − 70) = 9.600 kWh, echivalentul a aproximativ 1.032 metri cubi de gaz natural pe an. La un tarif orientativ, aceasta se traduce într-o economie anuală semnificativă la factura de încălzire, iar perioada de recuperare a investiției rezultă din raportul dintre costul total și economia anuală, tipic între 5 și 10 ani pentru acest tip de scenariu.
Polistirenul expandat este de regulă mai ieftin, vata minerală oferă performanță termică și acustică superioară, dar la un cost mai ridicat pe metru pătrat de fațadă.
Fațadele cu multe decorațiuni, cornișe sau colțuri necesită mai multă manoperă și materiale suplimentare pentru finisare, crescând costul total per metru pătrat.
La blocurile cu multe etaje sau clădiri greu accesibile, costul schelei și manoperei crește semnificativ costul total al proiectului de izolare.
Pe lângă reducerea directă a costurilor de încălzire, izolația termică îmbunătățește confortul din locuință pe tot parcursul anului: vara, o fațadă bine izolată reduce pătrunderea căldurii, scăzând nevoia de răcire prin aer condiționat. De asemenea, elimină punțile termice care cauzează condens și mucegai pe pereții interiori, o problemă frecventă la casele vechi neizolate. Din perspectiva valorii de piață, o locuință cu certificat energetic superior (clasă A sau B) se vinde de regulă mai rapid și la un preț mai bun decât una similară, dar cu clasă energetică slabă, un factor tot mai relevant pentru cumpărătorii informați.
Izolarea fațadei este, de regulă, cea mai vizibilă investiție de eficiență energetică, dar nu neapărat cea cu cel mai rapid randament pentru fiecare casă. Înlocuirea tâmplăriei vechi, cu geam simplu sau dublu neperformant, cu ferestre moderne cu geam triplu, poate avea un cost per metru pătrat de fereastră mai mic decât izolarea fațadei, cu o reducere proporțional mai mare a pierderilor de căldură prin acea zonă punctuală. Izolarea podului sau a acoperișului este adesea cea mai ieftină și rapidă investiție, deoarece aerul cald urcă și se pierde semnificativ prin partea superioară a casei dacă podul nu e izolat, uneori cu un cost per metru pătrat de câteva ori mai mic decât termosistemul de fațadă. Ordinea recomandată de investiție, atunci când bugetul e limitat, este de regulă: izolarea podului/acoperișului, apoi tâmplăria, apoi fațada, deși fiecare casă are un profil termic diferit, iar o evaluare termografică (imagine termică a casei) poate arăta exact pe unde se pierde cea mai multă căldură înainte de a decide ordinea investițiilor.
Costul inițial al termosistemului poate fi redus semnificativ prin programe de finanțare guvernamentale sau europene dedicate eficienței energetice a locuințelor, disponibile periodic în România, cu condiții și plafoane care se schimbă de la un an la altul, motiv pentru care merită verificate sursele oficiale înainte de a demara lucrarea. Pentru blocurile de locuințe, izolarea se face de regulă la nivel de asociație de proprietari, cu cofinanțare parțială sau totală prin programe locale de reabilitare termică, un proces administrativ mai lung, dar cu cost individual mult redus per apartament. Indiferent de sursa de finanțare, un audit energetic realizat înainte de lucrare ajută la dimensionarea corectă a grosimii termosistemului și evită investiția într-o soluție supradimensionată sau, dimpotrivă, insuficientă pentru zona climatică respectivă.