Clasifică valorile tensiunii arteriale (sistolică și diastolică) conform ghidului european ESC/ESH, de la optimă până la hipertensiune de gradul 3, cu recomandări orientative pentru fiecare categorie.

Tensiunea arterială se exprimă prin două valori: sistolica (presiunea din timpul contracției inimii, valoarea mare) și diastolica (presiunea din timpul relaxării inimii, valoarea mică). Ghidul european clasifică valorile în șapte categorii, de la optimă (sub 120/80) până la hipertensiune gradul 3 (peste 180/110). Categoria finală se stabilește după valoarea cea mai mare dintre cele două (de exemplu, 145/85 se încadrează la gradul 1, din cauza sistolicei). Măsoară dimineața, înainte de cafea, după 5 minute de repaus, cu brațul sprijinit la nivelul inimii, pentru rezultate corecte.
Optimă: sub 120/80. Normală: 120-129/80-84. Normal-înaltă: 130-139/85-89, categorie care justifică deja măsuri de stil de viață, deși nu e considerată hipertensiune propriu-zisă.
Gradul 1: 140-159/90-99, de regulă gestionată inițial prin schimbări de stil de viață, cu medicație dacă nu răspunde. Gradul 2: 160-179/100-109, necesită de obicei tratament medicamentos.
Gradul 3: peste 180/110, considerată urgență relativă care necesită evaluare medicală promptă. Hipertensiunea sistolică izolată (sistolica peste 140, diastolica sub 90) apare frecvent la vârstnici.
Tensiunea arterială variază natural pe parcursul zilei, în funcție de activitate, stres, hidratare sau chiar anxietatea legată de măsurătoarea în sine (fenomenul cunoscut ca „hipertensiune de halat alb”, frecvent la cabinetul medicului). Diagnosticul corect de hipertensiune se bazează pe media mai multor măsurători, făcute în zile diferite, sau pe monitorizarea ambulatorie automată pe 24 de ore (MATA), care oferă o imagine mult mai completă decât o singură citire izolată. Dacă obții o valoare crescută o singură dată, repetă măsurătoarea după câteva minute de repaus și, dacă rămâne crescută, discută cu medicul de familie despre un program de monitorizare pe termen mai lung.
Pentru categoria normal-înaltă și hipertensiunea de gradul 1, primele măsuri recomandate sunt de obicei legate de stilul de viață: reducerea consumului de sare, activitate fizică regulată, gestionarea greutății corporale, limitarea consumului de alcool și renunțarea la fumat. Aceste măsuri pot readuce tensiunea la valori normale fără medicație în multe cazuri incipiente. Pentru gradele mai avansate, medicul de familie sau cardiologul evaluează necesitatea tratamentului medicamentos, adaptat factorilor de risc individuali și eventualelor afecțiuni asociate (diabet, boli renale, boli cardiovasculare preexistente).
O manșetă prea mică pentru circumferința brațului poate umfla artificial valorile citite, iar poziționarea peste haine groase sau prea sus/jos pe braț distorsionează rezultatul cu până la 10-15 mmHg.
Vorbitul, mișcarea brațului sau chiar picioarele încrucișate în timpul măsurătorii pot crește valorile citite cu 10-20 mmHg, motiv pentru care se recomandă poziția așezată, nemișcată, în tăcere.
Ghidurile recomandă două-trei măsurători consecutive, la interval de un minut, cu media ultimelor două reținută ca rezultat, nu prima citire, adesea cea mai crescută din cauza anxietății inițiale.
Presupune o citire de 135/88 mmHg. Sistolica (135) se încadrează în categoria normal-înaltă (130-139), iar diastolica (88) se încadrează tot în normal-înaltă (85-89). Categoria finală este normal-înaltă, pentru că ambele valori se potrivesc în aceeași bandă. Dacă aceeași persoană ar avea 148/88 mmHg, sistolica (148) ar încadra-o deja la hipertensiune gradul 1 (140-159), chiar dacă diastolica a rămas neschimbată, tocmai pentru că regula ia în calcul valoarea cea mai mare dintre cele două. Acest tipar, sistolică ridicată cu diastolică relativ normală, devine tot mai frecvent după 50 de ani, pe măsură ce arterele își pierd din elasticitate, și explică de ce hipertensiunea sistolică izolată este o categorie separată, urmărită atent la persoanele în vârstă chiar și atunci când diastolica pare liniștitor de normală.
Clasificarea tensiunii arteriale oferă o singură piesă din evaluarea riscului cardiovascular general. Medicul ia în calcul și alți factori, precum vârsta, fumatul, nivelul colesterolului, prezența diabetului, greutatea corporală și istoricul familial de boli cardiovasculare, pentru a stabili cât de urgentă și de intensivă trebuie să fie intervenția. Două persoane cu aceeași valoare a tensiunii arteriale pot primi recomandări diferite tocmai din cauza acestor factori asociați, unul putând fi monitorizat suplimentar, iar celălalt necesitând tratament medicamentos imediat.
Aparatele de braț, validate clinic, oferă rezultate mai constante decât cele de încheietură, mai sensibile la poziția mâinii față de nivelul inimii.
Manșeta trebuie aleasă după circumferința reală a brațului, nu după un standard universal; majoritatea producătorilor oferă mai multe mărimi.
Caută aparate validate clinic (liste disponibile la societățile de cardiologie), nu doar modele ieftine fără testare independentă a acurateței.