Compară rata actuală cu rata la creditul de refinanțare, scade costurile de refinanțare (comision, evaluare, notariat) și află economia lunară netă și perioada în care recuperezi aceste costuri.

Refinanțarea are sens atunci când economia lunară din dobânda mai mică depășește, într-un timp rezonabil, costurile de refinanțare (comision de analiză, evaluare, taxe notariale pentru transferul ipotecii). Regula practică: dacă recuperezi costurile în mai puțin de 2-3 ani și mai ai suficienți ani rămași la credit, refinanțarea merită luată în calcul. Diferențe de 1-1,5 puncte procentuale de dobândă justifică deja discuția cu banca.
Pentru un sold rămas de 250.000 lei, 18 ani rămași, la o dobândă actuală de 8,2%, rata lunară este de aproximativ 2.220 lei. La refinanțare, cu o dobândă de 6,7% pentru aceeași perioadă, rata scade la aproximativ 1.970 lei, o economie de circa 250 lei pe lună, respectiv 3.000 lei pe an. Cu costuri de refinanțare de 3.500 lei, perioada de recuperare este de aproximativ 14 luni, iar economia totală pe restul perioadei creditului poate depăși 50.000 lei.
Perceput de banca nouă pentru evaluarea cererii de credit, de regulă o sumă fixă sau un procent mic din valoarea creditului solicitat.
Banca nouă cere aproape întotdeauna o evaluare actualizată a imobilului ipotecat, realizată de un evaluator autorizat agreat, cost tipic 500-1.000 lei.
Radierea ipotecii vechi și instituirea noii ipoteci în favoarea băncii care preia creditul, realizate printr-un act notarial cu taxe proporționale cu valoarea creditului.
Unele bănci acceptă renegocierea dobânzii pentru clienții existenți, fără schimbarea băncii, ceea ce evită costurile de transfer al ipotecii și scurtează considerabil procesul. Această opțiune („refinanțare internă”) merită întrebată întâi, înainte de a depune dosar la o altă bancă, pentru că poate obține o reducere de dobândă comparabilă la costuri mult mai mici. Dacă banca actuală refuză sau oferă o dobândă necompetitivă, refinanțarea completă la o altă bancă rămâne opțiunea de comparat, cu toate costurile aferente incluse în calcul.
Refinanțarea aduce cel mai mare beneficiu atunci când mai sunt suficienți ani rămași din perioada de creditare, pentru că economia lunară se multiplică pe un număr mare de rate. Pentru același sold de 250.000 lei și aceeași diferență de dobândă (8,2% față de 6,7%), dacă mai rămân doar 3 ani până la finalul creditului, economia lunară e mai mică (soldul se reduce rapid oricum), iar costurile fixe de refinanțare (3.500 lei) devin greu de recuperat înainte de închiderea creditului. În schimb, cu 18 ani rămași, aceeași economie lunară se acumulează pe termen mult mai lung, iar economia totală pe toată perioada poate depăși cu mult costurile inițiale. Ca reper practic, refinanțarea are sens mai ales când mai rămân cel puțin 5-7 ani din durata creditului.
DAE (dobânda anuală efectivă) include comisioanele și reflectă costul real al creditului; o dobândă nominală mai mică poate ascunde comisioane mari care anulează avantajul aparent.
Unele bănci impun polițe de asigurare de viață sau imobil cu costuri diferite față de cele existente la creditul actual, o diferență care afectează economia lunară reală, dar rareori apare vizibil în oferta inițială.
Creditul actual poate avea o clauză de penalizare pentru rambursarea anticipată integrală (rar la creditele ipotecare noi, dar posibil la cele mai vechi), cost care trebuie adăugat la costurile totale de refinanțare.
Un document de la banca actuală cu soldul exact rămas, dobânda aplicată și graficul de rambursare, necesar băncii noi pentru evaluarea ofertei.
Adeverință de salariu sau documente fiscale pentru PFA, la fel ca la un credit nou, pentru că banca refinanțatoare reface integral analiza de bonitate.
Extras de carte funciară actualizat și, de regulă, un raport de evaluare recent, cerute pentru instituirea noii ipoteci în favoarea băncii care preia creditul.
Creditul actual are, de regulă, o poliță de asigurare de viață și una a imobilului ipotecat, cesionate în favoarea băncii curente. La refinanțare, aceste polițe trebuie recesionate în favoarea noii bănci, sau înlocuite cu polițe noi, impuse de banca ce preia creditul. Costul asigurărilor poate diferi semnificativ între bănci, uneori suficient de mult încât să influențeze decizia finală, motiv pentru care merită incluse explicit în calculul costurilor totale de refinanțare, nu tratate ca un detaliu secundar față de dobândă.