Estimează plafonul maxim al pensiei de întreținere (pensie alimentară), conform cotelor din Codul Civil, în funcție de venitul net lunar al debitorului și numărul de copii întreținuți.

Codul Civil stabilește cote maxime din venitul net lunar al debitorului: până la 1/4 pentru un copil, până la 1/3 pentru doi copii și până la 1/2 pentru trei sau mai mulți copii. Sunt plafoane, nu sume automate, judecătorul stabilește cuantumul concret ținând cont de nevoile reale ale copilului (educație, sănătate, întreținere) și de mijloacele financiare ale părintelui obligat la plată. Există și un plafon global: indiferent câte obligații de întreținere cumulează o persoană (mai mulți copii din relații diferite, plus alte obligații legale), suma totală nu poate depăși jumătate din venitul net lunar. Se iau în calcul doar veniturile cu caracter de permanență, nu cele ocazionale.
Pentru un debitor cu venit net lunar de 4.500 lei și un singur copil, plafonul maxim al pensiei este 4.500 × 1/4 = 1.125 lei pe lună. Pentru doi copii, plafonul urcă la 4.500 × 1/3 = 1.500 lei (împărțit între cei doi, nu 1.500 lei per copil). Pentru trei sau mai mulți copii, plafonul devine 4.500 × 1/2 = 2.250 lei. Aceste cifre sunt plafoane maxime; instanța poate stabili o sumă mai mică dacă nevoile reale ale copilului sau situația financiară a debitorului o justifică.
Salariul net, veniturile din activități independente (PFA), chirii, dividende și alte venituri cu caracter de continuitate, dovedite prin acte (adeverințe, declarații fiscale).
Veniturile strict ocazionale, fără caracter de permanență, nu se includ automat în baza de calcul; instanța analizează fiecare caz în funcție de probele prezentate.
Când debitorul lucrează fără forme legale sau declară un venit minim nejustificat, instanța poate estima venitul real pe baza stilului de viață, bunurilor deținute sau altor probe indirecte.
Pensia de întreținere nu este o hotărâre imuabilă: oricare dintre părți poate cere instanței modificarea cuantumului, dacă intervine o schimbare semnificativă a circumstanțelor, de exemplu o creștere sau scădere substanțială a venitului debitorului, apariția unor nevoi noi ale copilului (tratamente medicale, activități educaționale suplimentare) sau nașterea unui alt copil aflat în întreținerea aceluiași părinte, care reduce proporțional plafonul disponibil pentru fiecare. Cererea de modificare se depune la instanța competentă, cu dovezi ale schimbării invocate.
Neplata pensiei de întreținere stabilite printr-o hotărâre judecătorească definitivă nu rămâne fără consecințe. Părintele îndreptățit poate cere executarea silită asupra veniturilor sau bunurilor debitorului, inclusiv poprirea directă a salariului la angajator, iar sumele restante se acumulează ca datorie certă, lichidă și exigibilă. În cazurile grave, în care neplata este intenționată și se întinde pe o perioadă îndelungată, fapta poate fi calificată drept infracțiunea de abandon de familie, care atrage răspundere penală, nu doar civilă. Instanța poate dispune și măsuri asigurătorii asupra bunurilor debitorului chiar înainte de rămânerea definitivă a hotărârii, dacă există riscul ca acesta să își ascundă sau să își înstrăineze patrimoniul pentru a evita plata.
Părinții se pot înțelege direct asupra cuantumului, fără proces, dar pentru a fi executorie, înțelegerea trebuie autentificată notarial sau confirmată printr-o hotărâre de expedient în instanță.
Când părțile nu ajung la un acord, instanța stabilește cuantumul pe baza probelor privind veniturile debitorului și nevoile copilului, respectând plafoanele maxime de 1/4, 1/3 sau 1/2 din venit.
Pentru situații urgente, se poate obține o stabilire provizorie rapidă a pensiei alimentare prin ordonanță președințială, până la soluționarea completă a dosarului de fond.
Obligația de întreținere nu încetează automat la majoratul copilului. Dacă acesta își continuă studiile și nu are venituri proprii suficiente, părinții rămân obligați să îi asigure întreținerea, de regulă până la finalizarea studiilor, dar nu mai târziu de vârsta de 26 de ani. În această situație, pensia alimentară se stabilește sau se menține la cererea copilului major, nu a fostului soț, iar instanța analizează din nou veniturile părintelui și nevoile reale legate de educație (cazare, transport, materiale de studiu). Cotele maxime de 1/4, 1/3 sau 1/2 din venit rămân aplicabile și în acest caz, calculate prin raportare la numărul total de persoane aflate încă în întreținere.