Calculează valoarea finală a unui depozit bancar cu dobândă compusă, ținând cont de frecvența capitalizării și de impozitul de 10% reținut automat de bancă la fiecare plată de dobândă.

Dobânda compusă înseamnă că dobânda calculată la fiecare perioadă de capitalizare se adaugă la capital, iar dobânzile viitoare se calculează la suma majorată. Cu cât frecvența de capitalizare e mai mare (lunară, în loc de anuală), cu atât suma finală e ușor mai mare la aceeași dobândă nominală. Banca reține impozitul de 10% direct la fiecare plată de dobândă, deci dobânda netă reinvestită e deja diminuată.
Pentru un depozit de 20.000 lei, dobândă anuală 5,5%, capitalizare trimestrială, pe 3 ani: dobânda brută acumulată este aproximativ 3.560 lei. După reținerea impozitului de 10% (356 lei), dobânda netă este circa 3.204 lei, iar suma finală ajunge la aproximativ 23.204 lei. Dacă alegi capitalizare lunară în loc de trimestrială, la aceeași dobândă nominală, suma finală crește cu câteva zeci de lei suplimentar, diferența devenind vizibilă mai ales la sume mari și perioade lungi.
Dobânda netă se plătește în contul curent la fiecare scadență, iar capitalul inițial rămâne neschimbat pe toată durata depozitului, fără efect de compunere suplimentar.
Dobânda netă se adaugă automat la capital la fiecare scadență, iar depozitul se reînnoiește cu suma majorată, generând un efect real de dobândă compusă pe termen lung.
Pe perioade scurte (sub 1 an), diferența e minimă; pe perioade lungi (5-10 ani), reinvestirea dobânzii nete poate adăuga un procent semnificativ la suma finală acumulată.
Impozitul de 10% pe dobânda din depozite este reținut automat de bancă, la sursă, fără nicio declarație suplimentară din partea deponentului pentru acest impozit. Totuși, dacă veniturile totale extrasalariale (dobânzi, dividende, chirii, activități independente) depășesc pragurile anuale stabilite pentru CASS (raportate la salariul minim brut pe economie), poate deveni datorată contribuția de sănătate asupra sumei totale a acestor venituri, declarată separat prin formularul unic la ANAF, nu automat de bancă.
La aceeași dobândă nominală anuală, frecvența de capitalizare schimbă randamentul efectiv obținut. Pentru un depozit de 20.000 lei la 5,5% anual pe 3 ani, capitalizarea anuală generează o dobândă brută de aproximativ 3.480 lei, capitalizarea trimestrială urcă la circa 3.560 lei, iar capitalizarea lunară ajunge la aproximativ 3.585 lei. Diferența dintre capitalizarea anuală și cea lunară este de doar 100-110 lei brut pe întreaga perioadă, deci relativ mică față de sumă, dar crește proporțional cu suma depusă și cu durata depozitului. Pentru sume mari sau perioade lungi (peste 10 ani), alegerea frecvenței de capitalizare merită comparată explicit între ofertele mai multor bănci, pentru că diferența cumulată devine vizibilă în timp.
Randament fix, garantat de fondul de garantare a depozitelor până la plafonul legal, potrivit pentru sume pe care nu vrei să le expui la risc de piață pe termen scurt sau mediu.
Oferă acces mai flexibil la bani (fără penalizare la retragere), dar dobânda variază lunar și e de regulă mai mică decât la un depozit la termen fix pe aceeași perioadă.
Pot oferi randamente comparabile sau ușor superioare depozitelor, cu impozitare similară, dar fără garantarea explicită prin fondul de garantare a depozitelor bancare.
Dobânda contractată se aplică integral doar dacă suma rămâne depusă până la scadență; retragerea anticipată reduce de regulă dobânda la nivelul unui cont curent sau de economii.
Permite accesul parțial la bani înainte de scadență, dar dobânda oferită este de regulă mai mică decât la un depozit clasic pe aceeași perioadă.
Dacă suma nu este necesară în perioada respectivă, depozitul la termen fix maximizează randamentul; pentru rezerve care ar putea fi folosite oricând, un cont flexibil sau fondul de urgență separat rămân variante mai potrivite.
Fondul de garantare a depozitelor acoperă sumele depuse la o singură bancă doar până la un plafon legal stabilit. Pentru sume care depășesc acest plafon, o practică prudentă este împărțirea economiilor între mai multe bănci, fiecare garantată separat, în loc să concentrezi totul într-un singur depozit, chiar dacă dobânda oferită acolo pare cea mai avantajoasă. Această diversificare nu schimbă randamentul calculat aici, dar reduce riscul de expunere la o singură instituție financiară, un aspect relevant mai ales pentru sumele semnificative economisite pe termen lung.