Calculează-ți indicele de masă corporală (IMC/BMI) cu clasificarea oficială OMS, află intervalul de greutate sănătoasă pentru înălțimea ta și, bonus, raportul talie/înălțime, indicatorul care surprinde grăsimea abdominală mai bine decât cântarul.

Indicele de masă corporală (greutatea împărțită la pătratul înălțimii în metri) este cel mai folosit instrument de evaluare a greutății la nivel populațional. Categoriile OMS: sub 18,5 subponderal; 18,5-24,9 greutate normală; 25-29,9 supraponderal; 30-34,9 obezitate gradul I; 35-39,9 gradul II; peste 40 gradul III. Limitele lui: nu vede diferența dintre mușchi și grăsime și nici unde este depozitată grăsimea. De aceea calculatorul include și raportul talie/înălțime, care surprinde grăsimea abdominală, cea mai relevantă pentru riscul metabolic: ținta este sub 0,5 (talia mai mică de jumătate din înălțime).
Aproximativ 6 din 10 adulți români sunt supraponderali sau obezi, iar excesul de greutate stă în spatele diabetului de tip 2, al hipertensiunii și a mii de cazuri de boli cardiovasculare anual. Un IMC peste 25 alături de talie mărită justifică un set de analize metabolice.
Două persoane cu același IMC pot avea riscuri complet diferite: grăsimea viscerală (abdominală) este cea periculoasă. Praguri de alertă pentru talie: 94 cm la bărbați, 80 cm la femei; risc mult crescut peste 102, respectiv 88 cm.
O scădere de 5-10% din greutate (4-8 kg la 80 kg) îmbunătățește măsurabil tensiunea, glicemia și lipidele, chiar dacă nu atingi „greutatea ideală”. Ritmul sănătos: 0,25-0,5 kg pe săptămână, prin deficit caloric moderat și minimum 150 de minute de mișcare săptămânal.
La persoane foarte musculoase (IMC mare fără grăsime), vârstnici cu masă musculară redusă (IMC normal cu grăsime multă), copii și adolescenți (se folosesc percentile) și gravide. În aceste cazuri, discută cu medicul despre alternative: circumferință, analiză de compoziție corporală.
Ia cazul unei persoane de 172 cm și 78 kg (valorile implicite din calculator). Formula este greutatea împărțită la înălțimea în metri, la pătrat: 78 / (1,72 x 1,72) = 78 / 2,9584 = 26,4 kg/m². Rezultatul cade în categoria „supraponderal” (25-29,9), la doar 1,4 puncte peste pragul de greutate normală. Intervalul sănătos pentru 172 cm este aproximativ 54,7-73,7 kg (IMC 18,5-24,9), deci persoana din exemplu ar avea nevoie de o scădere de circa 4-5 kg pentru a intra în plaja normală. Observă cât de sensibil este indicele la înălțime: aceleași 78 kg la 165 cm dau un IMC de 28,7 (tot supraponderal, dar mai aproape de gradul I de obezitate), în timp ce la 180 cm dau 24,1 (greutate normală). De aceea calculatorul cere înălțimea exactă și nu rotunjește la 5 cm.
Doi oameni cu IMC 24 pot arăta complet diferit: unul cu masă musculară mare și grăsime puțină, altul cu mușchi puțini și grăsime multă („normal weight obesity”). IMC-ul e util pentru urmărirea propriei evoluții în timp, nu pentru comparații între persoane cu constituții diferite.
Greutatea zilnică variază 1-2 kg din cauza hidratării, mesei sau ciclului menstrual. O singură cântărire care schimbă categoria IMC nu înseamnă nimic: contează media pe 1-2 săptămâni, cântărit dimineața, pe nemâncate.
Un IMC normal obținut printr-o dietă extremă, cu pierdere rapidă de masă musculară, e mai puțin sănătos decât un IMC ușor peste 25 obținut treptat, cu mișcare. Viteza și metoda contează la fel de mult ca numărul final.
Dacă IMC-ul iese sub 18,5, discută cu medicul de familie despre posibile cauze (aport caloric insuficient, afecțiuni tiroidiene, tulburări de alimentație) înainte de a încerca să iei în greutate pe cont propriu. Între 18,5 și 24,9, calculatorul confirmă o greutate sănătoasă: obiectivul e menținerea, nu schimbarea. Între 25 și 29,9, mai ales cu talia peste pragurile de alertă, o evaluare a glicemiei și a lipidelor la următorul control anual este o idee bună. Peste 30, mai ales cu boli asociate (hipertensiune, diabet, apnee de somn), discuția cu medicul de familie sau un specialist în nutriție ar trebui să fie primul pas, nu o dietă găsită online. În toate cazurile, IMC-ul este un punct de plecare pentru o conversație, nu un verdict final.